Ce carte, domnule! De multă vreme nu m-am mai simţit într-o carte pentru adulţi ca într-o carte de basme . "The Unicorn" e o carte de atmosferă, iar pentru cei care nu înţeleg ce e aşteptarea şi frigul, e mai greu poate de înţeles. Povestea vine cam aşa:
Conacul de la Gaze este un loc cu rezonanţe gotice. Totul este întunecos, atât înauntrul său cât şi în afara sa. Dolmenul ce străjuieşte locurile de la înălţimea stâncilor înconjurătoare face legătura cu trecutul ce pare îmbibat în fiecare celulă a locurilor. Gaze este locul unde trecutul şi prezentul încă comunică, iar nimic nu pare să fie schimbat de secole. Este locul perfect pentru mitologie, locul ESTE parte din mitologie el însuşi. Atunci de ce să ne mire că aici au loc suferinţe profunde, de neimaginat pentru orăşenii dezrădăcinaţi de natură şi de mersul universal al vieţii adevărate?
Curios pentru mine e că e a doua carte citită în ultima perioadă după "The Magus" în care e vorba despre o persoană (aici Marian Taylor) care, pentru a scăpa de o relaţie din vechiul ei oraş decide să meargă într-un loc îndepărtat pentru a preda literatură unor presupuşi copii şi, de fapt, găseşte în acel loc depărtat magie, întâmplări nemaiauzite, suferinţe şi probe ce o fac să realizeze care îi sunt limitele şi ce o desparte de lumea evoluată pe plan spiritual a "creaturilor magice".
Cum am spus, Marian merge la Gaze, la casa familiei Crean-Smith unde crede că va preda literatură unor copii, dar o găseşte pe Hannah Crean-Smith, o femeie bizară pentru ea, care ajunge să o înveţe pe Marian mai mult decât literatură. Prezenţă aproape magică, ca o zână bună şi malefică în acelaşi timp, farmecul lui Hannah ajunge să îi ţină legaţi pe toţi cei de la conac şi, în plus, şi pe cei de la conacul Riders, proprietatea familiei Lejour, aflat la o distanţă mică de Gaze.
Deşi Marian crede că ea e singura care e nepătată de atmosfera aproape vicioasă de la Gaze, ajunge să fie legată în mod nesănătos de ceea ce se întâmplă, aflând pas cu pas cum se ajunsese ca Hannah să nu mai fi părăsit conacul de aproape 7 ani. Localnicii credeau că în momentul în care va păşi pe poartă, Hannah va muri, aceasta întâmplându-se după trecerea a şapte ani. Hannah, cu 7 ani în urmă, fusese descoperită de soţul ei, Peter Crean-Smith cu Pip Lejour, tânărul şi nesăbuitul fiu al învăţatului Max Lejour, care locuia în conacul Riders. Toată aventura fusese descoperită de Gerald Scottow, Cerberul care în momentul venirii lui Marian era cel care "ţinea cheile" de la închisoarea informală a lui Hannah, amantul lui Peter Crean-Smith, care, într-o criză de gelozie fiindcă acesta îşi găsise la New York un alt amant, îi descoperă relaţia aventuroasă. Peter vine la Gaze, o ceartă are loc între el şi soţia lui, iar aceasta aleargă înspre cea mai înaltă stâncă, cu intenţia de a se sinucide. Peter vine după Hannah, iar aceasta se spunea că l-ar fi împins de pe stâncă, Peter supravieţuind miraculos căderii. Din acel moment începe prizonieratul lui Hannah, care cu penitenţă îşi acceptă soarta. Toate personajele cărţii trăiesc cu întrebarea care este rostul acestei suferinţe imense, care este rolul piese de teatru pe care trebuie să o joace zilnic.
La început Marian împreună cu Effingham Cooper-fostul student al lui Max, ce obişnuieşte să vină în fiecare vară la conacul Riders şi care este îndrăgostit de Hannah- pun la cale un plan de a o scoate pe Hannah din starea de lâncezeală, de nemişcare ce cuprinde întreaga zonă, dar sunt opriţi de Alice, fata lui Max, eterna îndrăgostită de Effingham (Effie). Se pare că gărzile închisorii sunt foarte puternice, dar Marian află că , cu ani în urmă, Jamesie, "şoferul" familiei, un puşti enigmatic şi nostim, încercase şi el să o răpească pe Hannah pentru a o duce în lumea liberă şi a o lăsa să îşi hotărască soarta. În momentul în care planurile îi fuseseră dejucate Jamesie cade sub farmecul dominator al lui Scottow, personaj puternic, ce doreşte obedienţa tuturor şi care pare să fie cel ce are cheile de la zeghea Dnei Crean-Smith, devenind amantul lui.
Marian observă toate acestea din afară, crezând că nu o vor afecta, dar încă din momentul în care planul său eşuează, îşi dă seama că este doar un pion pe tabla de şah unde nu îşi poate da seama cine sunt jucătorii. Toate încercările de a o convinge pe Hannah că nemişcarea în care se complace îi este dăunătoare şi o consumă sunt zadarnice. Surghiunul este unul autoimpus, în cazul în care este un surghiun, iar Hannah nu este un personaj malefic, care îi ţine ea însăşi în închisoare pe toţi cei care vin în contact cu ea. Marian ajunge să se îndrăgostească de Scottow până află care este adevărata lui misiune în casă, îndreptându-şi apoi atenţia asupra lui Denis Nolan, cel mai supus servitor al casei şi adevăratul inorog al poveştii. El este cel care ia asupra lui toată suferinţa casei. Este un suflet blând, dar în acelaşi timp neîmblânzit. În regiune umblă vorba cum că ar avea sânge de zâne, iar caracterul lui purificator se vădeşte în finalul romanului, când părăseşte împreună cu peştişorul lui preferat conacul, urmând să meargă cine ştie unde pentru a ispăşi păcatele altora. Este singurul personaj care nu provoacă suferinţă altora; Marian, deşi crede că îl iubeşte, realizează după evenimentele tragice care au loc că Denis nu trebuie prihănit. El este poate singurul personaj pur, singurul care o înţelege pe Hannah şi care păstrează balansul dintre lumea zânelor şi lumea reală.
Presupusa venire a lui Peter răscoleşte pasiunile tuturor. Deşi nu apare ca personaj real până la sfârşitul romanului, Peter este cel care stârneşte cele mai multe schimbări în lumea altfel liniştită a personajelor. Relaţiile violente şi zbuciumate din variatele triunghiuri formate nu aveau cum să ia sfârşit decât violent astfel că torenţii care curg dinspre mlaştină în ultimele capitole ale cărţii spală toate păcatele locului, ucigând personajele ce numai prin moarte îşi află scăparea.
Nu voi revela finalul romanului fiindcă este unul extraordinar din punctul meu de vedere, deşi nimic nu se termină aşa cum aş fi vrut. Puţine lucruri îşi recapătă logica normală, dar tocmai prin aceasta cartea va ocupa un loc special în inima mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu