vineri, 5 martie 2010

Ultimele cărti(1)- Bampirii

Eh, dragii moşului, a fost odată ca niciodată o perioadă in viaţa oricărui om care se numea "sesiune". Ea venea regulat, spre deosebire de lucrurile care ne fac fericiţi, şi de aceea a rămas în legendele româneşti , alături de "El chorro" şi de Marry Poppins. Prin asta trece omul normal de două ori pe an, iar, fiindcă am fost cuminţi şi ne-am făcut temele, subsemnata trece de patru ori pe an, de fiecare dată fiind mai shitty decat de cealaltă. Sesiunea asta a lăsat urme adânci, nu de nesomn, nu de cafea băută (că nu folosesc decât in cazuri extreme de prostie inimaginabilă). Mă enervai, fusei, dădui examene. Asta e deja trecut. Ce a rămas totuşi, cu ce am umplut eu pauzele de blank şi white-out care m-au cuprins în această perioadă (numită în continuare Pauza de la gândit)?
Păi am citit şi eu cât am putut, mereu cu impresia că nu îmi dau silinţa. Ca să nu înşir aici cărţile de şcoală (irelevante pentru această materie) va trebui să fac un efort.
Pe stâlpul penitenţei mă aşez şi spun că în timp ce plecam de acasă pentru case mai primitoare timp de 4 zile (4 nopţi de fapt în care am vrut să fug de-acasă) am văzut filmul "Twilight" şi, fiindcă eram într-o stare de rahat, voiam să fiu consolată de vampiri tineri şi de vârcolaci musculoşi, mi-am repus pe tapet gândirea de adolescentă ( aveam voie fiindcă aveam 19 ani încă -they grow up so fast) . Din vina Silviei , care măcar e consecventă la filme din astea. E şi am început eu seria Twilight de cărţi, după bunul obicei filmul apoi cartea. Ca să descopăr o poveste uşurică, de sesiune. La început aşa am crezut, a fost ok, cartea îmi oferea tot ce voiam în momentul ăla. Dar mai departe am fost captivată de povestea clasică imposibilă om îndrăgostit de vampir. Este vorba de Bella, care se pare că are o adevărată înclinaţie spre oamenii "periculoşi" fiindcă prietenul ei cel mai bun este vârcolac. Bineînţeles, vampirii şi vârcolacii sunt duşmani de moarte, iar Bella trebuie să aleagă. Până aici ar fi simplu. Dar intervine şi familia "vegetariană" a lui Edward (prietenul vampir), alţi vampiri care o găsesc irezistibilă ( gustativ să spunem) pe Bella, o familie regală de vampiri din Italia, războaie între vampiri nou-născuţi, vampiri răzbunători, poveşti de şcoală care ar putea avea ca background orice melodie a lui Britney Spears. O carte plăcută deci( mai bine spun cărţi, că tocmai am terminat de citit vol. 3 şi mai am unul), uşor de citit şi care vă ţine cu sufletul la gură (mă rog, pe mine, fiind în general într-o stare de spirit în care m-aş lăsa prostită de anunţuri cu " Donează bani în contul X. Nu ai suflet?"). Minusuri enorme pentru mine: greşelile gramaticale destul de dese (totuşi nu e o editură din fundul curţii ), traducerea infectă (şi cuvântul chiar e potrivit)- e absolut enervant să auzi exprimări ca "era atât de perfect" sau "face sens"( te scoate din minţi) care îmi aduc aminte de clasa a 12-a când traduceam "I want to break free" cu "vreau să sparg liber"; vorba aia: "at least it was for fun". Mari procedee stilistice şi subtilităţi nu are cartea, dar are anumite momente în care te pune să te gândeşti cum ar fi dacă... ar trebui să le prezinţi alor tăi pe prietenul tău vampir, cum e să fii transformat în ceva care trăieşte veşnic, cum ai suporta ca cei pe care îi iubeşti să dispară de lângă tine, iar tu să rămâi veşnic tânăr, ai rămâne om în timp ce prietenul tău e vampir, riscând ca tu să îmbatrâneşti,iar el să aibă veşnic 17 ani? Astea-s întrebări pe care,repet, ţi le pui când deja eşti un pic mai mărişor şi nu trăieşti în SUA, nu declari că singura carte în afară de Twilight pe care ai citit-o e Biblia, nu te uiţi la MTV zilnic.
Cartea are nişte încercări slăbuţe de filosofie, dar în principal rămâne la linia pentru adolescenţi uşor de entuziasmat (presupunând că aceştia nu ar înţelege ceva mai profund). Ce m-a mai deranjat? Că personajele sunt îngroşate pe anumite caracteristici până la saţietate şi chiar peste. Până termini cartea a 3-a ajunge să ţi se ia să tot auzi "pieptul de marmură al lui Edward" şi părerile Bellei despre cât de neajutorată şi împiedicată e ea. Fata asta e exact cum erau anumite tipe pe care le ştiam care îşi scoteau în evidenţă fragilitatea cu orice ocazie, fiindcă la unii tipi chiar prindea. Dacă poţi să treci peste personaje liniare şi în 90% din cazuri previzibile cartea e bună: în sesiune, pe plajă, când eşti obosit şi vrei să te dai mare că ai citit 100 pagini în 2 ore etc.
Tooootuşi are şi o parte bună(nu ştiu exact dacă din cauze de depresie sau din cauza unei griji mai mari arătată personajului): vârcolacul Jacob, care pare UN PIC mai finisat decât restul personajelor şi ajungi să te întrebi de ce Bella nu îl alege pe el. Dar normal că o puştoaică normală (căci nu se poate nega că asta a vrut autoarea să facă din Bella) îl va alege pe tipul cool şi incredibil de frumos, cu viaţă veşnică & Co.
Nu îi neg caracterul de panaceu pe care l-a avut pentru mine, fiindcă mi-a adus aminte de mai bine scrisele poveşti din copilărie, de lumi magice şi de secrete interzise,legende etc. Dar nu o poţi compara cu un "Stăpânul Inelelor", un "Frankenstein", "Omul invizibil" sau orice carte a lui J.Vernes fiindcă lumea creată nu este de o originalitate ieşită din comun, cel puţin nu de la explozia de cărţi, filme cu vampiri ce a urmat celebrei "Dracula" a lui Bram Stoker. Nu ştiu ce public un pic mai elevat ar putea avea, lăsând la o parte depresivii şi oamenii care vor să mai treacă timpul, dar PROMIT că trec la cărţi mai serioase. Până atunci delectaţi-vă cu nişte sânge, ăăăă, pardon nişte cărţi bune şi uitaţi că aveţi un cunoscut care a citit Twilight şi mai ales că acel cunoscut sunt eu. Brrr, ce reputaţie îmi construiesc!
Data viitoare despre "Prins" de Petru Popescu şi poate un RT de la munte din weekend.